De ce interpretăm greșit lucrurile și apoi ne plângem de asta?

Zilnic petrec ceva timp dând scroll pe news feed pentru a vedea ce s-a mai întâmplat în lume și e imposibil să treacă o zi fără să văd măcar o postare cu cineva ce se plânge de anumite lucruri. Toți ne plângem, nu fac pe lupul moralist, dar în ultima vreme am încercat pe cât posibil să nu mai mă las ”afectat” de toate bazaconiile.

E ok, plânge-te dacă simți că te ajută cu ceva, că te descarci, chestii, dar pe alt lucru vreau să pun accent acum. Majoritatea ne plângem degeaba; sunt ori lucruri pe care nu le putem schimba deși ne afectează într-o oarecare măsură, ori aspecte banale pe care doar le-am interpretat greșit și am făcut un caz din asta.

Spanac (pentru cei ce-l cunosc), scrisese zilele trecute pe Facebook cum că o casieriță de pe la nu știu ce supermarket (sau hypermarket) ”îi calcă în picioare” (pe ei, clienții) fiindcă începe să facă banii când mai sunt vreo 3 persoane la coadă cu produsele. Spanacus zice că s-a mai întâmplat și la alte magazine să înceapă vânzătoarea să numere banii, dar domnle, ăia aprindeau beculețul roșu sau puneau un cartonaș pe care scrie asta, dar aici nu, i-a călcat în picioare lăsându-i pe săracii clienți neputincioși.

Acum stau și mă gândesc, casierița nu s-a apucat să facă banii de capul ei ci probabil aia e ora la care trebuie să facă asta/i s-a cerut să facă asta/iese din tură.

Mi-ar plăcea să nu mai mă plâng fără un motiv întemeiat de lucruri banale, cum a făcut Francisc cu faza de la Cora. O să încep în momentul în care voi depăși faptul că trebuie să mă trezesc zilnic pentru a merge la școală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *